Istoria Mănăstirii Bârnova

Aşezământul a fost construit în 1629 de domnul Moldovei, Miron Barnovschi, care, fiind mazilit de turci în 1633, n-a apucat să termine mănăstirea. Construcţia s-a sfârşit abia în 1662-1666, de Eustaţiu Dabija Vodă. Cronicarul Miron Costin scrie astfel despre domnia lui Miron Barnovschi: mănăstiri şi biserici cât a făcut acest domn în aşa scurtă vreme, nici un domn n-a făcut. Făcut-au alţi domni şi mai multe, dar în mai îndelungate vremi; unii în 40 de ani, alţii în 20 de ani, iar el numai în trei ani; Mănăstirea din Iaşi ce-i zice Sfânta Maria Barnovschi, Hangii la munte şi Dragomirna la Suceava. Le-a săvârşit şi a urzit şi Mănăstirea Bârnova pe numele său în codrii lângă Iaşi şi a istovit şi biserica cea mare din Liov unde şi chipul lui este scris. Era un domn blând şi cucernic şi şedea nopţi întregi în genunchi la rugăciune. În anul 1629 Miron Barnovschi şi mitropolitul Anastasia Crimca au trimis la Kiev pe arhimandritul Varlaam, ca să ia legătura cu Petru Movilă pentru moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Tot de la Miron Costin aflăm că Eustaţiu Dabija Vodă a murit în 7174 (1666) şi l-au aşternut în mare cinste în Mănăstirea sa din codrii Bârnovei.